China învinge Japonia în lupta pentru Rovinari

Investiţii. Chinezii vor construi un grup energetic de 500 MW, cel mai mare din ţară

Gigantul japonez Marubeni a pierdut competiţia pentru un contract de 800 de milioane de euro ce prevedea realizarea unui grup energetic de 500 MW la Rovinari, în favoarea firmei chineze de stat China Huadian Engineering.

 

Firma chineză de stat China Huadian Engineering ar putea construi la complexul Energetic Rovinari un nou grup energetic, pe bază de lignit, cu o putere de peste 500 MW, acesta fiind primul grup energetic nou construit de la zero în România după 1990.

Conducerea CE Rovinari a anunţat ieri că a selectat compania chineză de stat în urma unei proceduri de achiziţie la care s-a primit o ofertă şi de la gigantul japonez Marubeni Corporation.

Noua termocentrală va fi construită pe amplasamentul a două blocuri energetice ale Complexului Energetic Rovinari, care în prezent sunt dezafectate, se arată în comunicatul casei de avocatură care a asistat complexul în procedura de licitaţie.

Proiectul va fi derulat de o firmă mixtă, în care investitorul străin ar putea să deţină majoritatea acţiunilor. „În principiu, finanţatorul va avea majoritatea în firma mixtă, iar noi vom participa cu aport în natură. Dacă însă vom face rost de o parte a finanţării, situaţia s-ar putea schimba”, spune directorul general al Complexului Energetic Rovinari, Tiberiu Trotea.

Obţinerea finanţării necesare de către CE Rovinari, altfel decât pe baza unor împrumuturi, este dificilă date fiind rezultatele slabe ale companiei de stat, înregistrate în pofida faptului că aceasta activează pe una din cele mai bănoase pieţe, cea a energiei. Potrivit Ministerului Finanţelor, unitatea, aflată în subordinea Ministerului Economiei, a avut în 2011 – ultimul an pentru care Ministerul Finanţelor prezintă date, venituri totale de aproape 300 de milioane de euro şi profituri brute de nici 3 milioane de euro. CE Rovinari deţine în prezent patru grupuri energetice de 330 MW, primul dintre acestea, de producţie românească, fiind inaugurat în 1976.

Lignitul necesar provine din trei cariere învecinate, iar compania estimează că rezervele din acestea pot asigura funcţionarea grupurilor energetice cel puţin 45 de ani.

Japonezii, varianta de rezervă

 În cazul în care negocierile vor eşua vor începe discuţiile cu celălalt ofertant, Marubeni Corporation (Japonia), spune directorul CE Rovinari.

„Ambii ofertanţi au fost declaraţi calificaţi. Discutăm cu chinezii crearea unei firme mixte care să deruleze investiţia. Dacă nu ne înţelegem cu ei, vom discuta cu japonezii”, a declarat pentru Mediafax  Tiberiu Trotea. Casa de avocatură a precizat că oferta chinezilor a obţinut cel mai mare număr de puncte (100), faţă de 78,75 puncte obţinute de Marubeni Corporation.

Construcţia termocentralei ar putea dura între trei şi trei ani şi jumătate.

Potrivit lui Tiberiu Trotea, unitatea va fi echipată cu tehnologie modernă, astfel că preţul la care va produce electricitatea va fi printre cele mai mici dintre toate termocentralele din România.

Cine sunt competitorii?

Marubeni Corporation are circa 4.000 de angajaţi şi 120 de birouri în 68 de ţări şi regiuni, inclusiv în România.

Marubeni este una dintre cele mai mari companii japoneze de intermediere comercială, cu operaţiuni în domeniul alimentar, textile, energie, metale, resurse minerale şi industria chimică.

Activităţile companiei includ şi proiecte energetice şi de infrastructură, fabrici, utilaje, finanţe, logistică, construcţii şi dezvoltare imobiliară.

Compania de stat China Huadian Engineering are ca principale domenii de activitate producţia de utilaje grele, tehnologii de tratarea apei şi protecţia mediului, energii din surse neconvenţionale, construcţia de centrale electrice, respectiv cercetare şi dezvoltare de produse de înaltă tehnologie.

Articol Romania Libera

Renaşterea liberală a Georgiei

Bogdan Glăvan

 www.ecol.ro

 

Deşi puţină lume ştie, Georgia oferă unul din cele mai reuşite exemple de reformă economică liberală, atât din punctul de vedere al amplitudinii şi profunzimii măsurilor politice luate, cât mai ales din cel al efectelor pozitive rezultate. Povestea de succes a liberalismului în Georgia începe în 2004, la un an după schimbarea politică majoră din 2003. Înainte de acest moment, Georgia era doar una din ţările fost comuniste desprinse din fosta URSS, o ţară marcată de deficienţele ingerinţei statului în economie: sărăcie, impozitare ridicată, absenţa investiţiilor, corupţie cronică etc. Dar, din 2004, odată cu numirea lui Kakha Bendukidze la Ministerul Economiei, lucrurile au început să se schimbe. Devenit faimos pentru afirmaţia că Georgia “ar trebui să renunţe la tot ce poate fi vândut, cu excepţia propriei conştiinţe”, Bendukidze a lansat o reformă comprehensivă a statului, printr-o terapie de şoc. În anii care au urmat, reforma a continuat neabătut, fiind susţinută de primul ministru Lado Gurgenideze şi de preşedintele Mikheil Saakashvili.

http://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Georgia_(country)

Principalele elemente ale reformei liberale din Georgia

1. Reforma fiscală

Moştenind sistemul comunist, Georgia avea înainte de 2004 un regim fiscal complicat, cu o multitudine de taxe (şi, bineinţeles, scutiri de taxe), având ca pilon central principiul impozitării progresive a venitului. În urma reformei fiscale, progresivitatea a fost abadonată în favoarea instituirii cotei unice, iar numărul impozitelor principale a scăzut la patru:

•    Impozit pe profit de 15%;

•    Impozit pe venit de 20%, urmând ca această cotă să ajungă la 15% până în 2012, conform legislaţiei în vigoare;

•    Impozit pe proprietate de până la 1%;

•    TVA – redus de 18%, respectiv 0% pentru sectorul financiar şi de sănătate.

Georgia nu are:

•    Contribuţii sociale

•    Impozit pe dividendele oferite de companiile listate la bursă

•    Impozit pe dobânda aferentă depozitelor bancare şi obligaţiunilor

Ca urmare a reformei fiscale, impactul asupra bugetului de stat a fost uriaş, însă nu în sensul golirii acestuia de resurse, aşa cum poate s-ar aştepta unii, ci în sensul creşterii puternice a veniturilor colectate. Acestea din urmă au sărit, ca pondere în PIB, de la 15% în 2003 la 30% în 2008. Dacă înainte de reducerea fiscalităţii statul nu avea bani să plătească salariile funcţionarilor publici, deficitul s-a redus treptat în anii care au urmat, pentru ca în 2008 guvernul să aibă excedent bugetar. Păşind consecvent pe linia liberală a reformelor întreprinse, autoritatea politică a aprobat o lege care limitează cheltuielile publice la 25% din PIB, ceea ce lasă spaţiu pentru reducerea în continuare a impozitelor.

2. Liberul schimb

Georgia a abolit aproape în totalitate şi unilateral taxele vamale şi barierele non-tarifare la import. Circa 95% din mărfurile importate intră în ţară fără nicio taxă vamală, iar pentru restul există taxe de maxim 12%, ceea ce face ca taxa vamală medie să nu depăşească 0,6%. În plus, legea privind „zonele industriale libere” dă dreptul oricui deţine mai mult de 10 hectare de teren să beneficieze de alte avantaje fiscale.

3. Debirocratizare şi dereglementare

S-a întreprins o amplă reformă a administraţiei publice, concretizată în reducerea cu 50% a numărului funcţionarilor publici, ceea ce a permis creşterea consistentă a salariilor celor rămaşi în sistem. Zeci de reglementări au fost simplificate radical sau abrogate complet, avându-se în vedere următoarele trei principii:

•    Birocraţia naţională nu posedă capacitatea de a reglementa sau certifica produsele şi activitatea economică mai bine decât o fac birocraţiile din statele dezvoltate; în consecinţă, furnizarea oricărui produs sau serviciu care este deja reglementată într-un stat membru al OECD este permisă automat, fără alte condiţii, în Georgia (vizate au fost, de exemplu, instituţii şi servicii financiare, bunuri de consum, inclusiv farmaceutice);

•    Introducerea ghişeului unic în acele domenii unde statul şi-a păstrat atribuţii de certificare (cum ar fi sectorul construcţiilor);

•    Introducerea principiului consimţământului implicit, care impune funcţionarilor publici termene precise pentru soluţionarea cererilor înaintate, dincolo de care se consideră că acestea au fost avizate favorabil.

4. Privatizare

A ajuns de notorietate faptul că, dacă vrei să investeşti în Georgia, atunci poţi să cumperi aproape orice, de la porturi, aeroporturi şi terminale petroliere până la studiouri de film şi spitale. În prezent, singurele active rămase în proprietatea statului sunt: calea ferată, poşta, distribuţia energiei electrice, drumurile şi serviciile de apă şi canalizare în zonele rurale.

Poate cel mai important de menţionat este faptul că privatizarea a cuprins domenii considerate în alte ţări drept intangibile, precum educaţia şi sănătatea. Finanţarea şcolilor publice se face cu ajutorul sistemului de vouchere, prin care fiecare familie primeşte cupoane pe care le poate folosi pentru a-şi trimite copii la orice instituţie de învăţământ, publică sau privată. În domeniul sanitar, reforma ţinteşte dispariţia spitalelor de stat şi înlocuirea lor cu clinici private. Privatizarea constă în vânzarea facilităţilor învechite existente (împreună cu terenul aferent) unor companii private, în schimbul angajamentului ferm de a construi facilităţi spitaliceşti noi, cu respectarea unor condiţii specifice (numărul de paturi, destinaţia acestora etc.). Finanţarea sănătăţii pentru persoanele cu venituri reduse  – circa 1 milion de persoane – se face tot prin emisiunea de vouchere, prin care aceşti oameni pot cumpăra o poliţă de asigurare medicală de bază de la numeroasele companii de asigurare de pe piaţă.

5. Liberalizarea pieţei muncii şi protecţia socială

•    S-a simplificat considerabil legislaţia muncii;

•    Nu există salariu minim;

•    Accesul străinilor pe piaţa muncii este liber, nu există permise de muncă sau alte restricţii; încheierea unui contract de muncă este singura condiţie pentru obţinerea statutului de rezident;

•    Sistemul complicat de ajutoare sociale a fost înlocuit cu un program naţional de protecţie socială, prin care familiilor cu venituri reduse li se acordă lunar o anumită sumă.

Efectele economice ale reformei liberale

Reforma implementată a dus la creşterea spectaculoasă a gradului de libertate economică. Potrivit cunoscutului studiu Index of Economic Freedom efectuat de Heritage Foundation, Georgia a avansat de pe locul 99 în lume pe care îl ocupa în 2005 pe poziţia 32 în anul 2008.

Locul ocupat de Georgia în clasamentele libertăţii economice şi permisivităţii mediului de afaceri

Anul      Index of Economic Freedom        Doing Business

2005                 99                                             112

2008                 32                                             15

Locul ocupat de Georgia în clasamentele libertăţii economice şi permisivităţii mediului de afaceri
Anul	Index of Economic Freedom	Doing Business
2005	99	112
2008	32	15

Principalele efecte în plan economic ale reformelor întreprinse:

•    Stimularea spiritului antreprenorial. Cel mai relevant indicator în acest sens, pentru o ţară mică precum Georgia, nu este numărul de frme nou-înregistrate în fiecare an (el însuşi impresionant), ci numărul de companii înfiinţate raportat la numărul de locuitori. Cu15 firme deschise la 100 de locuitori, Georgia depăşeşte nu doar statele din Europa de Est, ci şi ţări recunoscute pentru tratamentul avantajos acordat mediului de afaceri, precum Singapore.

•    Atragerea masivă de investiţii străine. Investiţiile străine directe au ajuns în ultimii ani să reprezinte 15% – 17% din PIB; Deficitul de cont curent este finanţat într-o măsură covârşitoare prin investiţiile străine directe, nu prin împrumuturi pe termen scurt.

•    Creştere economică accelerată. Din 2004, PIB real al Georgiei a crescut cu peste 8% în fiecare an. PIB nominal a crescut de peste 3 ori, de la 4 miliarde dolari în 2004 la aproape 13 miliarde în 2008;

În comparaţie cu alte state ale lumii, Georgia a progresat din coada clasamentelor în fruntea acestora, după cum atestă raportul Doing Business 2009 al Băncii Mondiale. Studiul – care ia în calcul numeroase considerente pentru a ierarhiza ţările în funcţie de uşurinţa derulării afacerilor (ease of doing busineness) – plasează Georgia pe un onorant loc 15 din 181 de state, depăşind SUA la capitole precum uşurinţa lansării unei afaceri, obţinerea autorizaţiilor de construcţie şi înregistrarea proprietăţii.

Uşurinţa înregistrării proprităţii este un alt criteriu folosit pentru a evalua piedicile care afectează mediul de afaceri. Cu cât înregistrarea proprietăţii se face mai greu, cu atât transferul şi protejarea sunt mai dificile. Georgia este în fruntea clasamentului (alături de ţări precum Arabia Saudită), în vreme ce România în coada acestuia.

Uşurinţa cu care se pot încheia şi desface contractele de muncă este un indicator esenţial pentru evaluarea flexibilităţii pieţei muncii, influenţând decisiv funcţionarea afacerilor şi creşterea economică. Din acest punct de vedere, Georgia este în primele ţări din lume, iar România, spre comparaţie, în coada clasamentului.

Din prisma unui criteriu extrem de elocvent pentru aprecierea piedicilor birocratice existente în economie, anume dificultatea obţinerii aprobărilor pentru construcţii, Banca Mondială plasează Georgia pe locul 10 în lume, la mică distanţă de cele mai permisive state (Singapore, Noua Zeelendă, unele ţări-paradis fiscal).

Potrivit unui alt raport al Băncii Mondiale, Paying Taxes 2009, se poate observa că Georgia, fără să întrunească trăsăturile unui paradis fiscal, se situează la distanţă înaintea României la aproape toate criteriile luate în calcul:

Evaluarea povarii fiscale (locul ocupat din 181 de ţări)

Ţara                  Uşurinţa plăţii taxelor                  Gradul de impozitare                  Numărul de plăţi                         Timpul necesar plăţii impozitelor

Georgia                         110                                           75                                             92                                                         145

România                       146                                           119                                           181                                                       74

Concluzii

Reflectând la reformele întreprinse în Georgia, merită reţinute câteva lucruri:

• O reformă liberală profundă şi comprehensivă este posibilă şi dezirabilă, în toate ţările în care mecanismul economic este viciat de ingerinţele autorităţii politice, în ciuda opiniilor conform cărora „nu se pot lua măsuri atât de dure!” Singura condiţie pentru adoptarea acesteia este o doză minimă de înţelepciune şi de altruism politic.

• Efectele absolut spectaculoase ale liberalizării economice aruncă în derizoriu argumentele aşa-zis “pragmatice”, de genul: „nu putem reduce impozitele, că nu vom mai avea bani de pensii”. Scăderea dramatică a fiscalităţii din Georgia a dus la dublarea veniturilor la bugetul de stat, ca pondere în PIB. Am mai putea adăuga că în paradisuri fiscale europene, de genul Luxemburg sau Cipru, statul colectează mai mulţi bani la buget decât o face guvernul României. Dar, fideli crezului liberal, georgienii au mers mai departe, adoptând o lege care limitează cheltuielile bugetului la 25% din PIB (de ce să aloce statul resursele, mai bine piaţa!)

• Consecvenţa politicii liberale este premiată de piaţă. Privatizarea şi dereglementarea cvasi-totală generează un entuziasm atât de mare în mediul de afaceri, încât consecinţele pot fi cu greu exprimate în cifre seci. Georgia a continuat să atragă investiţii străine directe enorme (circa 20% din PIB), în condiţiile purtării războiului cu Rusia! În Georgia se preconizează pentru anul în curs (în acest moment – iunie 2009) o scădere economică superficială (-1%), într-un moment în care pieţele emergente se prăbuşesc!

• Dereglementarea şi debirocratizarea se pot realiza practic peste noapte, prin abolirea sau modificarea tuturor legilor care instituie cerinţe şi impun certificări, respectarea unor norme etc.

• Georgia a urcat în partea superioară a clasamentelor performanţei şi libertăţii economice în lume. Ceea ce dovedeşte cu prisosinţă aserţiunea că nicio naţiune nu a decăzut vreodată din cauza impozitelor prea mici, respectiv că nicio economie nu a progresat prin taxe şi legi „la pachet”.

Turcia şi Georgia explorează o nouă strategie

25/03/2011

http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/ro/features/setimes/features/2011/03/25/feature-01

Turcia este pe punctul de a crea o zonă fără paşapoarte cu Georgia vecină pentru prima dată în istoria sa.

De Alakbar Raufoglu pentru Southeast European Times – 03/25/11

Georgienii ar putea intra în curând în Turcia fără paşapoarte. [Maia Metskhvarishvili/SETimes]

Într-o măsură fără precedent, Turcia a elaborat o strategie referitoare la Georgia care va include călătoriile fără paşaport, a declarat un oficial administrativ publicaţiei SETimes.

„Aceasta va fi o schimbare nemaipomenită pentru regiunea noastră”, a declarat preşedintele grupului de prietenie turco-georgian Celal Elbay. „La fel ca în UE, cetăţenii noştri vor putea călători în cealaltă ţară doar cu cărţi naţionale de identitate”.

Aşa-numitul proiect „Caucazul Unit” a fost discutat de ministrul turc de externe Ahmed Davutoglu cu preşedintele georgian Mikheil Saakashvili luna trecută la Tbilisi.

De atunci, Elbay şi echipa sa au vizitat Tbilisi de două ori pentru a da curs strategiei de iniţiative a Ankarei privitoare la integrarea economiilor celor două ţări.

„Deschidem uşile una către cealaltă pentru a aduce pace, dezvoltare şi putere economică regiunii noastre”, a afirmat el.

Georgia are relaţii istorice şi un comerţ înfloritor cu Turcia. Relaţia geopolitică precară a Georgiei cu Rusia este de asemenea un factor semnificativ în aceste calcule.

Conform strategiei, Georgia propune unificarea alianţei dintre cele trei ţări din Caucazul de Sud şi Turcia. Ambiţiile Ankarei prevăd răspândirea iniţiativelor sale legate de Georgia în toată regiunea Caucazului pe viitor.

„Turcia şi Georgia pot extinde cooperarea de tip mini-UE în regiune, prin implicarea celorlalte ţări vecine, însă această idee are nevoie de timp”, a declarat Sinan Ogan, preşedintele Centrului turc pentru Relaţii Internaţionale şi Analiză Strategică din Ankara, pentru SETimes. „Fără soluţionarea conflictului dintre Azerbaidjan şi Armenia, Uniunea Caucazului [va eşua]”.

„În loc să se concentreze asupra unei viziuni care nu va fi realizabilă în viitorul previzibil, ar trebui alocată mai multă energie soluţionării conflictelor existente şi dezvoltării unor relaţii bilaterale mai productive în Caucazul de Sud”, a convenit Janusz Bugajski de la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale.

„Deşi ideea [Uniunii Caucazului] este admirabilă, va fi dificilă unificarea unei regiuni copleşite de conflicte interstatale, lupte separatiste şi un guvern rus băgăreţ care încearcă să exploateze disputele regionale pentru a-şi promova ambiţiile statale”, a declarat el pentru SETimes.

„Turcia şi Georgia se bucură de de cooperare politică, de securitate, economică, energetică, în transporturi şi culturală, asociată unei politici de frontieră care va face ca paşapoartele să fie irelevante”, a afirmat John Sitilides, un strateg în afaceri guvernamentale de la Trilogy Advisors LLC din Washington.

Între aprofundarea cooperării şi simplificarea trecerii frontierei, pe de o parte, şi o uniune statală, pe de altă parte, este o diferenţă ca de la cer la pământ. „Naţiunile din Caucaz vor trebui să se ancoreze în structuri suverane mai sigure şi în relaţii instituţionale mai solide”, a adăugat el.

Directorul executiv al Centrului MIT pentru Studii Internaţionale, John Tirman, crede că Turcia ar trebui să depună eforturi pentru dezvoltarea relaţiilor economice deschise în Caucaz, însă o uniune politică nu va lua fiinţă în următorul deceniu, sau chiar niciodată.

„Relaţiile diplomatice normale, zonele de comerţ liber şi soluţionarea problemelor nerezolvate trebuie să fie prioritare”, a afirmat el.