Frica de colapsul Greciei determină investitorii să cumpere obligaţiuni nemţeşti cu dobândă de 0%

Germania a generat astăzi o cerere sănătoasă din partea investitorilor care au vrut să împrumute ţara chiar dacă nu oferă nicio dobândă la vânzarea obligaţiunilor cu maturitate la doi ani. Reacţia vine pe fondul îngrijorărilor cu privire la ieşirea Greciei din uniunea monetară, întărind cererea de active sigure pentru investiţii.

Lipsa cupoanelor de dobândă nu a descurajat cumpărătorii îngrijoraţi că un nou guvern elen va respinge termenii de răscumpărare a ţării, forţând-o să renunţe la euro. Contagiunea unui aşa numit „Grexit“ ar putea pune presiune şi pe alte ţări cu probleme din zona euro.

Germania a vândut obligaţiuni cu maturitate la doi ani în valoare de 4,56 mld. euro, care poartă o dobândă de 0%, şi cu un randament mediu de numai 0,07%. Emisiunea a asigurat aproape bani gratis pentru Germania.

„A fost o licitaţie puternică, cu unii supralicitând, situaţie nu tocmai comună în licitaţiile din Germania, astfel încât este evident că au fost nişte investitori ce au văzut valoare în tezaurul cu randament aproape de zero“, a spus Peter Chatwell, strategul băncii Credit Agricole.

Costul foarte mic al împrumutului este în puternic contrast cu situţia celorlalte ţări din zona euro care au costurile în creştere.

Spre exemplu, randamentele de referinţă pe doi ani la obligaţiunile din Spania şi Italia, care reflectă costurile de împrumut, sunt de 4,12%, respectiv 3,58%, în timp ce Franţa a plătit investitorilor un randament de 0,74% pe obligaţiunile cu maturitate la doi ani emise săptămâna trecută.

 

Articol Capital

Falimentul Greciei nu înseamnă nimic altceva decât STARE DE RĂZBOI

Armată pe străzi, bănci declarate în faliment și închiderea granițelor. Este părerea lui Aditya Chakrabortty, șeful departamentului de știri economice al publicației the Guardian. Opinia nu mai apare foarte departe de adevăr după ce neonaziștii au ajuns la putere în Grecia.

Colapsul Greciei ar însemna ca armata să fie scoasă pe străzi pentru a menține ordinea, oamenii vor ieși cu banii din țară, iar granițele se vor închide, spune Aditya Chakrabortty. Pe scurt, dezastru economc, politic și social.

Ieşirea Greciei nu înseamnă sfârşitul, ci începutul dezastrului

O eventuală ieşire a Greciei din zona euro nu va fi “sfârşitul unei evoluţii negative”, ci “începutul unei evoluţii şi mai negative”, a estimat vineri preşedintele Parlamentului European, social-democratul german Martin Schulz, într-o declaraţie din Atena pentru postul de radio public din Germania.

“Mulţi consideră că ar fi sfârşitul unei evoluţii negative, în opinia mea ar fi începutul unei evoluţii şi mai negative”, a declarat oficialitatea europeană pentru Deutschlandfunk.

“Nu am spus că această opinie nu există, dar o consider foarte riscantă”, a continuat preşedintele PE, citat de AFP.

În această eventualitate, “economia greacă se va prăbuşi în câteva zile”, iar europenii vor trebui să-i vină în ajutor cu alte “miliarde de euro”, a estimat Martin Schultz. Acesta a concluzionat: ‘Am impresia că nu s-a încercat totul’ pentru stabilizarea politică şi relansarea economică a ţării.

Cei doi mari câştigători ai scrutinului tercut din Grecia sunt formaţiunea stângii radicale, SYRIZA (având o ideologie anticapitalistă, ecosocialistă, antiglobalizare( opusă memorandumului de acord al Greciei cu creditorii ei, ce devine a doua forţă politică a ţării, şi partidul neonazist Hryssi Avghi (Zori de Aur), care a intrat în forţă în parlament, pentru prima oară.

Un articol Capital

Uitați de Grecia! O țară din Europa se apropie de COLAPS FINANCIAR

Belarus

Prea multe ruble fără valoare pe piaţă ameninţă cu revenirea unei inflaţii galopante şi cu o nouă devalorizare a banului.

Băncile comerciale ţin în Banca Naţională a Belarus (NBB) suma uriaşă de 57,5 mii de miliarde de ruble (7,1 miliarde dolari), bani care de pe o zi pe alta pot ajunge pe piaţă sub formă de credite pentru populaţie şi firme. În opinia experţilor independenţi de la portalul BEL.BIZ, această situaţie va duce la un salt al preţurilor şi la devalorizarea rublei.

Anul trecut, economia belatusă condusă de la centru s-a aflat în criză profundă. Inflaţia a fost cea mai mare în lumea civilizată – 107,8%; rubla a fost devalorizată de două ori în raport cu dolarul (în total cu circa 70%).

Pentru acest an Minskul a conceput un plan ambiţios al inflaţiei la nivelul de 19-22%. De miercuri este în vigoare noua dobândă scăzută la nivelul de 34%. Inflaţia în ianuarie-aprilie a crescut cu 6,8%.

În opinia experţilor, băncile posedă resurse excedentare de ruble belaruse şi vor încerca să scape de ele prin creşterea creditării. Or, acest lucru va provoca imediat efectul domino-ului – va creşte masa de bani în circulaţie, preţurile vor sări în sus şi va urma devalorizarea rublei.

Vicepremierul Viktor Siemaşko a propus reducerea radicală a dobânzilor la 22-25%. Dar întrucât cel maiimportant economist al ţării – Aleksander Lukaşenko nu s-a pronunţat în această problemă, dobânzile sunt la nivelul de 34%.
Lukaşenko vrea în schimb ca guvernul să majoreze veniturile medii ale belaruşilor la 500 dolari (în prezent 390 dol.), iar majorarea veniturilor înseamnă o nouă creştere a masei de bani pe piaţă.

Banca centrală îşi dă seama de pericol, dar şefa sa, Nadejda Ermakova, nu are curajul să-l convingă pe dictator de pericol. Lukaşenko a anunţat: “Veniturile populaţiei vor creşte. Indiscutabil”.

Aceste măsuri nu sunt conforme cu condiţiile de creditare a FMI şi cu împrumuturile (3 miliarde dolari) acordate Belarusului de către Banca Euro-Asiatică de Dezvoltare (controlată de Rusia). Banca aceasta a oprit a treia tranşă acordată Minskului, explicând cu nerespectarea celor stabilite în acord.

Minskul îndatorat (peste 35 miliarde dolari din care 13 miliarde sunt datoriile statului) cere să i se elibereze a treia rată a creditului – 440 milioane dolari.

“Săptămâna viitoare ne vom întâlni în această chestiune cu conducerea băncii şi cu Ministerul rus de Finanţe” – a anunţat joi pentru agenţia Belta ministrul de finanţe Andrei Harkoveţ.

Un articol Capital

PREGĂTIŢI-VĂ: Iată ce se va întâmpla dacă Grecia părăseşte zona euro

Tot mai mulţi analişti încep să prezică retragerea Greciei din zona euro, pe măsură ce liderii europeni continuă să ceară noi măsuri de austeritate.

Agenţia de rating Fitch a retrogradat ieri Grecia din cauza riscului crescut ca ţara să părăsească Uniunea Monetară Europeană, bancherii de la Citi spun că în acest moment există şanse de 50-75% ca Grecia să iasă din uniune, economiştii presează pentru o înlăturare a Greciei, chiar şi politicienii arată o indiferenţă surprinzătoare la o retragere a Greciei din spaţiul european.

Dacă analiştii speculează de ceva timp pe marginea a ceea ce ar urma să se întâmple, acum apar tot mai multe informaţii despre ceea ce s-ar putea întâmpla cu o situaţie considerată nu demult o idee nebunească, dar care apare tot mai clar ca o posibilitate.

Mai jos găsiţi o compilaţie din predicţiile făcute de economiştii lumii cu privire la ieşirea Greciei din Uniunea Europeană:

16. În primul rând, Grecia va promulga legi cu privire la rata de schimb a noii drahme.

15. Grecii vor trebui să emită legi de prevenire a retragerii depozitelor bancare.

14. Evident, grecii vor încerca cu disperare să evite aceste legi.

13. Neîncrederea în noua monedă va crea o piaţă neagră masivă.

12. Valoarea noii drahme se va prăbuşi în raport cu alte monede.

11. Instabilitatea politică ar putea distruge Grecia.

10. Banca Centrală Europeană va fi instituţia internaţională asupra căreia se vor muta majoritatea criticilor după o ieşire a Greciei din zona euro.

9. Băncile naţionale din zona euro şi Banca Centrală Europeană vor face faţă unor pierderi uriaşe, ameninţându-le solvabilitatea.

8. Potrivit estimărilor UBS, Produsul Intern Brut al Greciei se va contracta cu 50%.

7. CONTAGIUNE: Frica se va răspândi în toată zona euro, lovind deopotrivă băncile şi guvernele.

6. Această frică ar putea conduce la masive scurgeri de depozite din băncile din Italia şi Spania

5. Retragerea Greciei ar putea determina Banca Centrală Europeană să adopte măsuri care să mişte spre integrarea fiscală a zonei euro.

4. Salvarea sistemului bancar european va implica cel mai probabil noi cheltuieli cu Grecia.

3. Unii analişti sunt sceptici în privinţa faptului că liderii europeni vor lua măsurile
necesare pentru a opri efectele crizei ce vor afecta restul Europei.

2. Euro se va devaloriza şi el pe termen scurt, dar mult mai puţin decât noua drahmă.

1. Un nou faliment al Greciei ar putea conduce la un război juridic extins cu liderii străini

Europa de Est construiește un ”inel de apărare” împotriva ieșirii Greciei din zona Euro

Un ”inel de apărare” trebuie construit în jurul vecinilor este-europeni România, Bulgaria şi Serbia pentru a-i ajuta să facă faţă consecinţelor unei posibile ieşiri a Greciei din zona euro, a declarat vineri economistul şef al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) Erik Berglöf canalului american de televiziune de afaceri CNBC.

Cea mai mare dintre cele trei ţări, România, va fi capabilă să reziste crizei, chiar dacă băncile greceşti au o prezenţă destul de semnificativă în sectorul financiar al ţării, au afirmat oficiali de la bănci centrale şi comerciale pe marginea reuniunii anuale a BERD la Londra, citaţi de CNBC, în ediţia online.

Există temeri că băncile greceşti prezente în regiune nu vor fi capabile să-şi finanţeze filialele şi unii analişti şi-au exprimat chiar îngrijorarea cu privire la retragerea de fonduri din băncile greceşti. ”Există deja măsuri pentru a face faţă efectelor unei potenţiale răscumpărări a datoriilor de către bănci”, a spus Berglöf. ”Noi nu vorbim mult despre asta dar… în aceste vremuri de criză, cineva trebuie să înţeleagă importanţa stabilităţii financiare. Încă mai credem că există multă voinţă în Europa şi speranţe că va exista o soluţie în Grecia”, a adăugat el.

Sprijin de la băncile mamă

Când prima fază a crizei a lovit Europa Centrală şi de Est în 2009, băncile occidentale prezente în regiune şi autorităţile din ţările respective s-au întâlnit în capitala Austriei şi au creat Iniţiativa de la Viena – un acord menit să se ocupe de efectele colapsului băncii Lehman Brothers asupra regiunii CEE (Comunitatea Economică Europeană), aminteşte CNBC. În cadrul Iniţiativei de la Viena, băncile occidentale s-au angajat să menţină fonduri în filialele lor din Est, în ciuda nevoii de capital în băncile-mamă, pentru a preveni o ieşire dezordonată de fonduri din regiune.

Iniţiativa de la Viena a avut succes în asigurarea faptului că nu a existat nicio ieşire semnificativa de capital din ţările est-europene, dar, din cauza crizei datoriilor din zona euro, regiunea încă nu şi-a revenit şi o nouă iniţiativă, denumită Viena 2.0, a fost lansată. Sub Viena 2.0, băncile occidentale s-au angajat să menţină nivelurile de creditare în ţările din regiune ce primesc ajutor de la Fondul MonetarInternaţional, inclusiv România. ”Rată de solvabilitate. Măsuri prudente”, a declarat guvernatorul băncii centrale române, Mugur Isărescu, pentru CNBC.com, când a fost întrebat despre măsurile luate de ţara sa pentru a se proteja împotriva unui posibil efect secundar al crizei din Grecia. Rata solvabilităţii în sistemul bancar din România este de peste 14% şi autorităţile de reglementare locale au declarat că filialele locale ale băncilor elene sunt bine capitalizate. România nu a văzut ieşiri semnificative de capital de portofoliu străin şi niciun semn de retragere a depozitelor de la bănci, a afirmat viceguvernatorul băncii centrale Cristian Popa.

”Nu am văzut niciun semn de retrageri de depozite. Preocuparea noastră este de a preveni ca o posibilă răscumpărare dezordonată a datoriilor (filialelor băncilor străine din România) să aibă loc în viitor, deşi expunerea băncii-mamă la filialele din România până în prezent a rămas în linii mari stabilă”, a adăugat el. ”Ceea ce este important este ca răscumpărarea datoriilor să nu devină dezordonată, excesivă sau prea rapidă. Nici instituţiile financiare internaţionale şi nici ţările gazdă nu doresc să vadă o situaţie în care este creată o criză a creditelor’ din cauza gradului de răscumpărare”, a mai spus Popa.

”Împrumuturile de la băncile străine către subsidiarele lor din România nu au scăzut atât de mult. Suntem îngrijoraţi de ceea ce s-ar putea întâmpla de acum încolo”, a adăugat el. Popa a mai afirmat că România lucrează cu Fondul Monetar Internaţional asupra îmbunătăţirii continue a metodologiilor testelor de stres pentru băncile locale, România fiind în prezent unul dintre cele mai avansate state membre ale UE în termeni de teste de stres în sectorul bancar.

Viceguvernatorul BNR consideră că Grecia va fi capabilă să îşi depăşească criza şi să rămână în interiorul monedei unice. ”Eu încă mai cred că este mult mai probabil că Grecia va rămâne în zona euro, dar este important să îndeplinească toate angajamentele”, a spus Popa.

Steven van Groningen, presedintele celei de-a treia mari bănci din România, Raiffeisen Bank Romania, a declarat că nu este îngrijorat de un impact direct al crizei din Grecia, deoarece băncile greceşti din România sunt bine capitalizate. ”Singurul lucru pe care îl văd este un pic de reacţie generală în regiune… valutele sub presiune”, a spus van Groningen. Moneda României a atins recent minime multiple record în raport cu euro, în timp ce investitorii au renunţat la activele percepute ca riscante. ”Trebuie să vedem dacă acest lucru continuă şi monitorizăm impactul asupra consumatorilor cu credite în euro”, a adăugat el. ”Noi nu îl excludem… dar nu mă aştept la nimic şocant”, a spus el.

Van Groningen a adăugat că încrederea consumatorilor în România este scăzuta, afectată nu numai de criza din zona euro şi Grecia, dar de asemenea de schimbările politice recente – cu două guverne prăbuşite în trei luni – şi perspectiva alegerilor viitoare.

Cu toate acestea, el s-a declarat convins că situaţia poate fi ‘gestionată’ în pofida perspectivei întunecate de pe pieţe. ”Este ca şi cum ai lua un medicament neplăcut, dar ştii că vei trăi şi vei deveni mai puternic”, a conchis van Groningen.

Un articol Capital

O scurta lectie de psihologie

Rachetele cu raza lunga de actiune, submarinele nucleare, bombardierele strategice, etc, etc, agresivitatea si toate razboaiele lumii sunt rezultatul a…?!

Adica care este motorul agresivitatii speciei umane?! De ce suntem atat de eficienti in a inventa noi metode de a ne ucide unii pe altii, care este de facto miza?!

Bineinteles ca de-a lungul timpului mizele APARENTE s-au tot schimbat, sau mai degraba au parut sa se schimbe, insa in esenta, in subconstientul nostru, ce anume ne impinge sa ne ucidem cu atata talaent unii pe altii?!

Tot de-a lungul timpului au auzit de tot felul de teorii cum ca odata cu trecerea timpului si maturizarea speciei umane, razboiul, agresivitatea noastra se va potoli si la un moment dat, in viitor, pe intreaga planeta va domni pace si buna intelegere intre toti oamenii, violenta va fi doar o amintire urata si indepartata…

O imbecilitate mai mare mare nu am auzit pana acum! Agresivitatea si forma sa de expresie razboiul sa se sfarseasca?! Astia care sustin asa ceva habarnuau despre ce vorbesc,  nu stiu nimic despre specia careia ii apartin…

Asadar de ce este omul agresiv?!

Pai agresivitate este in natura o forma de aparare, o forma de ati asigura accesul la resuresele de care ai nevoie pentru supravietuire. In mare, orice fiinta de pe Terra, de la amibe, la specia suprema-omul, au genetic programate doua, mari si late instincte: reproducerea speciei, adica sexul si propriai supravietuire. Dar cel mai puternic instinct este cel de perpetuare a speciei. Pana aici este OK, da’ ce are sexul cu submarinele nucleare?!

Cu toti stim, mai ales barbatii, cum este sa cuceresti o femeie! Ii faci curte, te tii dupa ea, face mofturi, se preface ca nu este interesata, ai concurenta, iti vine sa-l omori pe ala etc, etc. Totul face parte din jocul curtarii la oameni, care la fel ca orice oratanie, au si ei dansul lor nuptial.

Numai ca aici intervine FEMEIA! Femeia si femelele in general, sunt stapane absolute pe reproducerea oricarei specii de pe Terra. Ele hotaresc cu ce masculi vor avea pui si in ce conditii. Mai mult decat atat: ele hotaresc cum vor arata masculii speciei respective, peste ceva timp, prin tipul de mascul ales pentru puii ei. Asta se numeste evolutie si selectie naturala, insa evoluitia este dictata de femele. La lei s-a remarcat ca femelele sunt atrase in principal de masculi cu coama mare si de culoare inchisa, in defavoarea celor cu coama mare si culoare deschisa si astfel toata savana africana este plina de lei cu coame inchise la culoare.

Masculii de pasari au ajuns la niste culori si pene de-a dreptul superbe, datorita faptului ca femele din specia lor aprecieaza masculii viu colorati. Si astfel doar acei masculi alesi de femele vor avea urmasi. Ideea generala este ca femela hotareste coportamentul mascului si  modul in care el se poarta.

La oameni este exact la fel, doar ca la noi agresivitatea masculuilor este mult peste limita altor specii.

Factorul principal in agresivitatea barbatilor sunt, bineinteles femeile. Cum?! Pai haideti sa vedem…

Odata cu pubertatea, adica dupa ce trec de 11-12 ani, tinerele fetite, devin brusc tinere fete, organismul lor este aproape pregatit pentru misiune suprema, pentru unicul scop in viata: copiii! Ca orice femela de mamifer, orice tanara fata cauta sa atraga un barbat/mascul cat mai bun si mai puternic, cel mai bun posibil pe piata, pentru a asigura copiilor ei un viitor cat mai bun si mai sigur. Asa ca dupa o anumita varsta orice fetita se transforma intr-un superb fluture, intr-o reclama de neon, stralucind cat de mult poate. Idee genetica din spatele acestui tip de comportament este atragerea unui numar cat mai mare de barbati, din care ea sa-si aleaga pe cel pe care-l considera cel mai bun. Iar aici si de aici incepe epopeea agresivitati fara margini a tinerilor masculi, baieti aflati atunci la pubertate.

Nu uitati un lucru foarte important! Nu exista femei curve, exista doar femei. Ele nu se comporta asa pentru ca sunt usuratice, ci dimpotriva, o fac pentru binele speciei in ansamblul ei. Orice barbat se va culca practic cu orice femeie, zicala ”nu exista femeie urata, ci doar bautura prea putina” este tipic masculina. O femeia nu ar gandi niciodata asa. Nu-l place, ne atinge ala de ea.

Instinctul  ii spune sa faca tot ce poate pentru a asigura copiilor ei ce-i mai bun, iar pentru asta femeia va folosi argumentul suprem: obsesia barbatului pentru sex, cat mai mult sex. Faptul ca o femeie se foloseste de fizicul sau, de sex petru a obtine avantaje materiale, este absolut normal, si numai idiotii si frustratii tipa: curva. In realitate orice mama va face absolut orice pentru copii ei, inclusiv sa se prostitueze…Si este moral ceea ce fac.

Tot prin sex, oferit in cadrul casniciei, femeia isi tine barbatul aproape de casa. Atata timp cat ala vine acasa, gelozia femei este moderata, chiar daca sotul mai calca stamb. Tot ce vrea ea este sa fie protejata impreuna cu copiii ei. La barbati in schimb gelozie este foarte puternica TOCMAI DATOPRITA FAPTULUI CA EL ARE TOT INTERESUL CA COPIII PE CARE-I CRESTE SA FIE GENETIC AI LUI…

Acum…femeia alege, barbatul trebuie sa lupte pentru a putea avea copii, iar mai traziu trebuie sa lupte pentru ai proteja…si de aici pana la agresivitatea naturala extrema a speciei umane, nu este decat un pas. In esenta orice razboi este o lupta pentru resurse. Resurse care iti asigura generatia de maine. Ori baiatul este crescut de mic sa fie competitiv, sa lupte pentru fete, pentru a-si apara fata, mai apoi copiii. Cazurile de crima intre barbati sunt banale, intre femei o raritate. Si asta pentru ca nu ele au sarcina de a proteja familia si ele intra rar in competitie pentru barbati…

De aici, din psihologia speciei noastre, reiese marea capacitate de ne ucide unii pe altii. Suntem genetic programati sa ne luptam intre noi, pana la punctul in care un pericol exterior si mai mare ii face pe barbati sa se uneasca. Si asa apar triburile, natiunile si submarinele nucleare.

In esenta orice arma, chiar si un bombardier strategic, nu este altceva decat o incercare a masculilor speciei noastre de a-si apara copiii, mamalor si viitorul lor. Si bineinteles o incercare de a impresiona fetele, ca doar nu degeaba sunt ele atrase de uniforma militara.

Specia noastra mai are o caracteristica aparte care o face agresiva dincolo de limitele intalnite in natura. Cum toti stim ca orice specie de pe planet intra in calduri o data, de doua ori pe an, in anumite perioade. In acele perioada masculii speciilor respective sunt foarte agresivi, se lupta intre ei, uneori chiar se ucid. Totul face parte din seria de incercari necesare, ca numai cei mai buni si sanatosi masculi sa aiba urmasi.

La Homo Sapiens insa agresivitatea naturala si normala a masculilor este intretinuta tot timplul anului din cauza unei ciudatenii a naturii speciei noastre: sexul non-stop! Femeile noastre sunt disponibile pentru sex tot timpul anului, iar astfel barbatul este si el in alerta tot timpul anului, organismul lui secreta in permanenta hormoni si testosteronul, fiind intr-o permanenta stare de agitatie: gelozia. Subconstientul masculin nu stie ca sansa sa mai faca copii este foarte mica, el vrea sa faca sex, vrea sa aiba urmasi. Iar femeile folosesc acest tertip evolutiv pentru a-si tine barbatul “sub papuc”, practic al tine aproape de casa si de copiii ei. Aceasta stratagema evolutiva este extrem de rara printre mamifere si asta datorita faptului ca sezonul de imperchere este foarte costisitor pentru organism, de unde probabil si faptul ca barbatii traiesc in medie cu 10 ani mai putin decat femeile.

Dintre primate, doar noi si cimpanzeii Bonobo avem aceasta strategie sexuala.

Practic orice barbat va fi tinut in priza non-stop de partenera lui de viata prin sex, si astfel el va fi gata sa faca orice pentru familia lui. Un lucru bun, insa acest lucru face ca barbatii sa nu prea aiba limite si nici prea multa constiinta. Este notoriu faptul ca in orice familie parerea sotiei primeaza aproape intotdeauna, mai ales in tarile democratice occidentale.

Femeia este de facto liderul unei familii, barbatul face doar ceea ce trebuie.

Astfel ca agresivitatea noastra nu are nici motive si nici cum sa scada, atat timp cat structura genetica este aceasta. Cel putin 5 milioane de ani de evolutie nu pot fi modificati de cateva mii de ani de asa-zisa civilizare. Suntem foarte agresivi, datorita sexului, datorita faptului ca ne aparam viitoare generatie si mai ales datorita modului in care femeile noastre isi selecteaza barbatii, viitorii tati ai copiiilor lor.

Asadar daca vreti sa aflati vinovatul pentru agresivitate marcanta a speciei noastre uitati-va la fetita voastra de cativa anisori, gingasa si plapanda, ca la un viitor motiv de razboi mondial. Apoi uitati-va la sotia voastra, femeia pe care sunteti sigur ca voi ati cucerit-o, dar de fapt ati fost ales, numarat si verificat ca la targul de vite. Ati fost cumparat de sotie pentru ca ea a considerat ca voi sunteti cea mai buna optiune posibila pentru copii ei, iar acum va tine pe langa casa si va momeste cu sexul pentru a o ajuta sa-si creasca copiii. Voi crede-ti ca sotia voastra ar sta macar o secunda pe ganduri daca ar fi pusa sa aleaga intre viata copiilor ei si voi, sotul ei?! Sunteti naivi daca credeti asta! Ar alege copii inainte sa termine ala propozitia.

Este un lucru rau, este un lucru bun?! Nici una nici alta, asa e normal sa fie. Si mamale noastre au facut la fel, au facut tot ce a trebuit, tot ce au putut si ar fi facut infinit mai mult, sa ne creasca pe noi! Legatura dintre mama si puiul ei este indestructibila, barbatul este doar un instrument. DAR, orice copil si noi la fel, putem depune marturie ca mama noastra este o sfanta si nimic pe lume nu este mai important decat ea.

Asadar domnilor, suntem rai din cauza lor, dar avem copii tot din cauza lor. Sursa razboielor pe Terra sta in agresivitatea noastra, care la randul ei este determinata de cauze evolutioniste, adica de …Femeie.

Practic ideea ca violenta este ne-naturala, ca vine din lipsa de educatie, este doar o  minciuna. Violenta este doar un mijloc de supravietuire adanc inradacinat in genetica noastra. Sansa ca oamenii sa nu se mai omoare intre ei sta doar in mentalitatea de grup. Impreuna suntem mai puternici, impreuna putem mai bine sa ne protejam copiii si femeile, iar ca acest atu sa se transforme intr-un motiv de non-violenta in cadrul speciei noastre, avem nevoie de ajutor…extern. Cand spun extern , ma refer din afara speciei umane, din afara Terrei. Pur ipotetic, contactul cu o alta forma de viata, o alta civilizatie, extraterestra, ar face ca subconstientul nostru sa perceapa acel pericol mult mai acut decat competitia intre barbatii propiei speci. Atunci supravituirea oricarui copil uman, al tau sau al altuia devine sinonima. Abia atunci vom deveni o singura natiune, abia atunci intregul potetial agresiv va fi canalizat spre in afara. Si tot atunci violentele si razboaiele de pe Terra vor inceta. Vor inceta doar pentru a incepe in afara ei.

Parerea mea personala este ca daca vom cunoaste alta specie extratetrestra, aceea specia ar face bine sa fie mult peste noi, ca potential militar, fiindca pur si simplu nu cred ca omenirea ii va ierta, daca va putea sa-i omoara. Suntem agresivi prin insasi natura noastra, iar daca petru semenii nostri am dezvoltat o anumita toleranta, pentru o alta specie, nu prea cred.

 

Asa cum ii spuneam unei prietene: Make love, not war, este cea mai buna gluma a secolului XX. Tradusa ar suna cam asa: Faceti razboi, nu faceti razboi!

China învinge Japonia în lupta pentru Rovinari

Investiţii. Chinezii vor construi un grup energetic de 500 MW, cel mai mare din ţară

Gigantul japonez Marubeni a pierdut competiţia pentru un contract de 800 de milioane de euro ce prevedea realizarea unui grup energetic de 500 MW la Rovinari, în favoarea firmei chineze de stat China Huadian Engineering.

 

Firma chineză de stat China Huadian Engineering ar putea construi la complexul Energetic Rovinari un nou grup energetic, pe bază de lignit, cu o putere de peste 500 MW, acesta fiind primul grup energetic nou construit de la zero în România după 1990.

Conducerea CE Rovinari a anunţat ieri că a selectat compania chineză de stat în urma unei proceduri de achiziţie la care s-a primit o ofertă şi de la gigantul japonez Marubeni Corporation.

Noua termocentrală va fi construită pe amplasamentul a două blocuri energetice ale Complexului Energetic Rovinari, care în prezent sunt dezafectate, se arată în comunicatul casei de avocatură care a asistat complexul în procedura de licitaţie.

Proiectul va fi derulat de o firmă mixtă, în care investitorul străin ar putea să deţină majoritatea acţiunilor. „În principiu, finanţatorul va avea majoritatea în firma mixtă, iar noi vom participa cu aport în natură. Dacă însă vom face rost de o parte a finanţării, situaţia s-ar putea schimba”, spune directorul general al Complexului Energetic Rovinari, Tiberiu Trotea.

Obţinerea finanţării necesare de către CE Rovinari, altfel decât pe baza unor împrumuturi, este dificilă date fiind rezultatele slabe ale companiei de stat, înregistrate în pofida faptului că aceasta activează pe una din cele mai bănoase pieţe, cea a energiei. Potrivit Ministerului Finanţelor, unitatea, aflată în subordinea Ministerului Economiei, a avut în 2011 – ultimul an pentru care Ministerul Finanţelor prezintă date, venituri totale de aproape 300 de milioane de euro şi profituri brute de nici 3 milioane de euro. CE Rovinari deţine în prezent patru grupuri energetice de 330 MW, primul dintre acestea, de producţie românească, fiind inaugurat în 1976.

Lignitul necesar provine din trei cariere învecinate, iar compania estimează că rezervele din acestea pot asigura funcţionarea grupurilor energetice cel puţin 45 de ani.

Japonezii, varianta de rezervă

 În cazul în care negocierile vor eşua vor începe discuţiile cu celălalt ofertant, Marubeni Corporation (Japonia), spune directorul CE Rovinari.

„Ambii ofertanţi au fost declaraţi calificaţi. Discutăm cu chinezii crearea unei firme mixte care să deruleze investiţia. Dacă nu ne înţelegem cu ei, vom discuta cu japonezii”, a declarat pentru Mediafax  Tiberiu Trotea. Casa de avocatură a precizat că oferta chinezilor a obţinut cel mai mare număr de puncte (100), faţă de 78,75 puncte obţinute de Marubeni Corporation.

Construcţia termocentralei ar putea dura între trei şi trei ani şi jumătate.

Potrivit lui Tiberiu Trotea, unitatea va fi echipată cu tehnologie modernă, astfel că preţul la care va produce electricitatea va fi printre cele mai mici dintre toate termocentralele din România.

Cine sunt competitorii?

Marubeni Corporation are circa 4.000 de angajaţi şi 120 de birouri în 68 de ţări şi regiuni, inclusiv în România.

Marubeni este una dintre cele mai mari companii japoneze de intermediere comercială, cu operaţiuni în domeniul alimentar, textile, energie, metale, resurse minerale şi industria chimică.

Activităţile companiei includ şi proiecte energetice şi de infrastructură, fabrici, utilaje, finanţe, logistică, construcţii şi dezvoltare imobiliară.

Compania de stat China Huadian Engineering are ca principale domenii de activitate producţia de utilaje grele, tehnologii de tratarea apei şi protecţia mediului, energii din surse neconvenţionale, construcţia de centrale electrice, respectiv cercetare şi dezvoltare de produse de înaltă tehnologie.

Articol Romania Libera

Renaşterea liberală a Georgiei

Bogdan Glăvan

 www.ecol.ro

 

Deşi puţină lume ştie, Georgia oferă unul din cele mai reuşite exemple de reformă economică liberală, atât din punctul de vedere al amplitudinii şi profunzimii măsurilor politice luate, cât mai ales din cel al efectelor pozitive rezultate. Povestea de succes a liberalismului în Georgia începe în 2004, la un an după schimbarea politică majoră din 2003. Înainte de acest moment, Georgia era doar una din ţările fost comuniste desprinse din fosta URSS, o ţară marcată de deficienţele ingerinţei statului în economie: sărăcie, impozitare ridicată, absenţa investiţiilor, corupţie cronică etc. Dar, din 2004, odată cu numirea lui Kakha Bendukidze la Ministerul Economiei, lucrurile au început să se schimbe. Devenit faimos pentru afirmaţia că Georgia “ar trebui să renunţe la tot ce poate fi vândut, cu excepţia propriei conştiinţe”, Bendukidze a lansat o reformă comprehensivă a statului, printr-o terapie de şoc. În anii care au urmat, reforma a continuat neabătut, fiind susţinută de primul ministru Lado Gurgenideze şi de preşedintele Mikheil Saakashvili.

http://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Georgia_(country)

Principalele elemente ale reformei liberale din Georgia

1. Reforma fiscală

Moştenind sistemul comunist, Georgia avea înainte de 2004 un regim fiscal complicat, cu o multitudine de taxe (şi, bineinţeles, scutiri de taxe), având ca pilon central principiul impozitării progresive a venitului. În urma reformei fiscale, progresivitatea a fost abadonată în favoarea instituirii cotei unice, iar numărul impozitelor principale a scăzut la patru:

•    Impozit pe profit de 15%;

•    Impozit pe venit de 20%, urmând ca această cotă să ajungă la 15% până în 2012, conform legislaţiei în vigoare;

•    Impozit pe proprietate de până la 1%;

•    TVA – redus de 18%, respectiv 0% pentru sectorul financiar şi de sănătate.

Georgia nu are:

•    Contribuţii sociale

•    Impozit pe dividendele oferite de companiile listate la bursă

•    Impozit pe dobânda aferentă depozitelor bancare şi obligaţiunilor

Ca urmare a reformei fiscale, impactul asupra bugetului de stat a fost uriaş, însă nu în sensul golirii acestuia de resurse, aşa cum poate s-ar aştepta unii, ci în sensul creşterii puternice a veniturilor colectate. Acestea din urmă au sărit, ca pondere în PIB, de la 15% în 2003 la 30% în 2008. Dacă înainte de reducerea fiscalităţii statul nu avea bani să plătească salariile funcţionarilor publici, deficitul s-a redus treptat în anii care au urmat, pentru ca în 2008 guvernul să aibă excedent bugetar. Păşind consecvent pe linia liberală a reformelor întreprinse, autoritatea politică a aprobat o lege care limitează cheltuielile publice la 25% din PIB, ceea ce lasă spaţiu pentru reducerea în continuare a impozitelor.

2. Liberul schimb

Georgia a abolit aproape în totalitate şi unilateral taxele vamale şi barierele non-tarifare la import. Circa 95% din mărfurile importate intră în ţară fără nicio taxă vamală, iar pentru restul există taxe de maxim 12%, ceea ce face ca taxa vamală medie să nu depăşească 0,6%. În plus, legea privind „zonele industriale libere” dă dreptul oricui deţine mai mult de 10 hectare de teren să beneficieze de alte avantaje fiscale.

3. Debirocratizare şi dereglementare

S-a întreprins o amplă reformă a administraţiei publice, concretizată în reducerea cu 50% a numărului funcţionarilor publici, ceea ce a permis creşterea consistentă a salariilor celor rămaşi în sistem. Zeci de reglementări au fost simplificate radical sau abrogate complet, avându-se în vedere următoarele trei principii:

•    Birocraţia naţională nu posedă capacitatea de a reglementa sau certifica produsele şi activitatea economică mai bine decât o fac birocraţiile din statele dezvoltate; în consecinţă, furnizarea oricărui produs sau serviciu care este deja reglementată într-un stat membru al OECD este permisă automat, fără alte condiţii, în Georgia (vizate au fost, de exemplu, instituţii şi servicii financiare, bunuri de consum, inclusiv farmaceutice);

•    Introducerea ghişeului unic în acele domenii unde statul şi-a păstrat atribuţii de certificare (cum ar fi sectorul construcţiilor);

•    Introducerea principiului consimţământului implicit, care impune funcţionarilor publici termene precise pentru soluţionarea cererilor înaintate, dincolo de care se consideră că acestea au fost avizate favorabil.

4. Privatizare

A ajuns de notorietate faptul că, dacă vrei să investeşti în Georgia, atunci poţi să cumperi aproape orice, de la porturi, aeroporturi şi terminale petroliere până la studiouri de film şi spitale. În prezent, singurele active rămase în proprietatea statului sunt: calea ferată, poşta, distribuţia energiei electrice, drumurile şi serviciile de apă şi canalizare în zonele rurale.

Poate cel mai important de menţionat este faptul că privatizarea a cuprins domenii considerate în alte ţări drept intangibile, precum educaţia şi sănătatea. Finanţarea şcolilor publice se face cu ajutorul sistemului de vouchere, prin care fiecare familie primeşte cupoane pe care le poate folosi pentru a-şi trimite copii la orice instituţie de învăţământ, publică sau privată. În domeniul sanitar, reforma ţinteşte dispariţia spitalelor de stat şi înlocuirea lor cu clinici private. Privatizarea constă în vânzarea facilităţilor învechite existente (împreună cu terenul aferent) unor companii private, în schimbul angajamentului ferm de a construi facilităţi spitaliceşti noi, cu respectarea unor condiţii specifice (numărul de paturi, destinaţia acestora etc.). Finanţarea sănătăţii pentru persoanele cu venituri reduse  – circa 1 milion de persoane – se face tot prin emisiunea de vouchere, prin care aceşti oameni pot cumpăra o poliţă de asigurare medicală de bază de la numeroasele companii de asigurare de pe piaţă.

5. Liberalizarea pieţei muncii şi protecţia socială

•    S-a simplificat considerabil legislaţia muncii;

•    Nu există salariu minim;

•    Accesul străinilor pe piaţa muncii este liber, nu există permise de muncă sau alte restricţii; încheierea unui contract de muncă este singura condiţie pentru obţinerea statutului de rezident;

•    Sistemul complicat de ajutoare sociale a fost înlocuit cu un program naţional de protecţie socială, prin care familiilor cu venituri reduse li se acordă lunar o anumită sumă.

Efectele economice ale reformei liberale

Reforma implementată a dus la creşterea spectaculoasă a gradului de libertate economică. Potrivit cunoscutului studiu Index of Economic Freedom efectuat de Heritage Foundation, Georgia a avansat de pe locul 99 în lume pe care îl ocupa în 2005 pe poziţia 32 în anul 2008.

Locul ocupat de Georgia în clasamentele libertăţii economice şi permisivităţii mediului de afaceri

Anul      Index of Economic Freedom        Doing Business

2005                 99                                             112

2008                 32                                             15

Locul ocupat de Georgia în clasamentele libertăţii economice şi permisivităţii mediului de afaceri
Anul	Index of Economic Freedom	Doing Business
2005	99	112
2008	32	15

Principalele efecte în plan economic ale reformelor întreprinse:

•    Stimularea spiritului antreprenorial. Cel mai relevant indicator în acest sens, pentru o ţară mică precum Georgia, nu este numărul de frme nou-înregistrate în fiecare an (el însuşi impresionant), ci numărul de companii înfiinţate raportat la numărul de locuitori. Cu15 firme deschise la 100 de locuitori, Georgia depăşeşte nu doar statele din Europa de Est, ci şi ţări recunoscute pentru tratamentul avantajos acordat mediului de afaceri, precum Singapore.

•    Atragerea masivă de investiţii străine. Investiţiile străine directe au ajuns în ultimii ani să reprezinte 15% – 17% din PIB; Deficitul de cont curent este finanţat într-o măsură covârşitoare prin investiţiile străine directe, nu prin împrumuturi pe termen scurt.

•    Creştere economică accelerată. Din 2004, PIB real al Georgiei a crescut cu peste 8% în fiecare an. PIB nominal a crescut de peste 3 ori, de la 4 miliarde dolari în 2004 la aproape 13 miliarde în 2008;

În comparaţie cu alte state ale lumii, Georgia a progresat din coada clasamentelor în fruntea acestora, după cum atestă raportul Doing Business 2009 al Băncii Mondiale. Studiul – care ia în calcul numeroase considerente pentru a ierarhiza ţările în funcţie de uşurinţa derulării afacerilor (ease of doing busineness) – plasează Georgia pe un onorant loc 15 din 181 de state, depăşind SUA la capitole precum uşurinţa lansării unei afaceri, obţinerea autorizaţiilor de construcţie şi înregistrarea proprietăţii.

Uşurinţa înregistrării proprităţii este un alt criteriu folosit pentru a evalua piedicile care afectează mediul de afaceri. Cu cât înregistrarea proprietăţii se face mai greu, cu atât transferul şi protejarea sunt mai dificile. Georgia este în fruntea clasamentului (alături de ţări precum Arabia Saudită), în vreme ce România în coada acestuia.

Uşurinţa cu care se pot încheia şi desface contractele de muncă este un indicator esenţial pentru evaluarea flexibilităţii pieţei muncii, influenţând decisiv funcţionarea afacerilor şi creşterea economică. Din acest punct de vedere, Georgia este în primele ţări din lume, iar România, spre comparaţie, în coada clasamentului.

Din prisma unui criteriu extrem de elocvent pentru aprecierea piedicilor birocratice existente în economie, anume dificultatea obţinerii aprobărilor pentru construcţii, Banca Mondială plasează Georgia pe locul 10 în lume, la mică distanţă de cele mai permisive state (Singapore, Noua Zeelendă, unele ţări-paradis fiscal).

Potrivit unui alt raport al Băncii Mondiale, Paying Taxes 2009, se poate observa că Georgia, fără să întrunească trăsăturile unui paradis fiscal, se situează la distanţă înaintea României la aproape toate criteriile luate în calcul:

Evaluarea povarii fiscale (locul ocupat din 181 de ţări)

Ţara                  Uşurinţa plăţii taxelor                  Gradul de impozitare                  Numărul de plăţi                         Timpul necesar plăţii impozitelor

Georgia                         110                                           75                                             92                                                         145

România                       146                                           119                                           181                                                       74

Concluzii

Reflectând la reformele întreprinse în Georgia, merită reţinute câteva lucruri:

• O reformă liberală profundă şi comprehensivă este posibilă şi dezirabilă, în toate ţările în care mecanismul economic este viciat de ingerinţele autorităţii politice, în ciuda opiniilor conform cărora „nu se pot lua măsuri atât de dure!” Singura condiţie pentru adoptarea acesteia este o doză minimă de înţelepciune şi de altruism politic.

• Efectele absolut spectaculoase ale liberalizării economice aruncă în derizoriu argumentele aşa-zis “pragmatice”, de genul: „nu putem reduce impozitele, că nu vom mai avea bani de pensii”. Scăderea dramatică a fiscalităţii din Georgia a dus la dublarea veniturilor la bugetul de stat, ca pondere în PIB. Am mai putea adăuga că în paradisuri fiscale europene, de genul Luxemburg sau Cipru, statul colectează mai mulţi bani la buget decât o face guvernul României. Dar, fideli crezului liberal, georgienii au mers mai departe, adoptând o lege care limitează cheltuielile bugetului la 25% din PIB (de ce să aloce statul resursele, mai bine piaţa!)

• Consecvenţa politicii liberale este premiată de piaţă. Privatizarea şi dereglementarea cvasi-totală generează un entuziasm atât de mare în mediul de afaceri, încât consecinţele pot fi cu greu exprimate în cifre seci. Georgia a continuat să atragă investiţii străine directe enorme (circa 20% din PIB), în condiţiile purtării războiului cu Rusia! În Georgia se preconizează pentru anul în curs (în acest moment – iunie 2009) o scădere economică superficială (-1%), într-un moment în care pieţele emergente se prăbuşesc!

• Dereglementarea şi debirocratizarea se pot realiza practic peste noapte, prin abolirea sau modificarea tuturor legilor care instituie cerinţe şi impun certificări, respectarea unor norme etc.

• Georgia a urcat în partea superioară a clasamentelor performanţei şi libertăţii economice în lume. Ceea ce dovedeşte cu prisosinţă aserţiunea că nicio naţiune nu a decăzut vreodată din cauza impozitelor prea mici, respectiv că nicio economie nu a progresat prin taxe şi legi „la pachet”.

Turcia şi Georgia explorează o nouă strategie

25/03/2011

http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/ro/features/setimes/features/2011/03/25/feature-01

Turcia este pe punctul de a crea o zonă fără paşapoarte cu Georgia vecină pentru prima dată în istoria sa.

De Alakbar Raufoglu pentru Southeast European Times — 03/25/11

Georgienii ar putea intra în curând în Turcia fără paşapoarte. [Maia Metskhvarishvili/SETimes]

Într-o măsură fără precedent, Turcia a elaborat o strategie referitoare la Georgia care va include călătoriile fără paşaport, a declarat un oficial administrativ publicaţiei SETimes.

“Aceasta va fi o schimbare nemaipomenită pentru regiunea noastră”, a declarat preşedintele grupului de prietenie turco-georgian Celal Elbay. “La fel ca în UE, cetăţenii noştri vor putea călători în cealaltă ţară doar cu cărţi naţionale de identitate”.

Aşa-numitul proiect “Caucazul Unit” a fost discutat de ministrul turc de externe Ahmed Davutoglu cu preşedintele georgian Mikheil Saakashvili luna trecută la Tbilisi.

De atunci, Elbay şi echipa sa au vizitat Tbilisi de două ori pentru a da curs strategiei de iniţiative a Ankarei privitoare la integrarea economiilor celor două ţări.

“Deschidem uşile una către cealaltă pentru a aduce pace, dezvoltare şi putere economică regiunii noastre”, a afirmat el.

Georgia are relaţii istorice şi un comerţ înfloritor cu Turcia. Relaţia geopolitică precară a Georgiei cu Rusia este de asemenea un factor semnificativ în aceste calcule.

Conform strategiei, Georgia propune unificarea alianţei dintre cele trei ţări din Caucazul de Sud şi Turcia. Ambiţiile Ankarei prevăd răspândirea iniţiativelor sale legate de Georgia în toată regiunea Caucazului pe viitor.

“Turcia şi Georgia pot extinde cooperarea de tip mini-UE în regiune, prin implicarea celorlalte ţări vecine, însă această idee are nevoie de timp”, a declarat Sinan Ogan, preşedintele Centrului turc pentru Relaţii Internaţionale şi Analiză Strategică din Ankara, pentru SETimes. “Fără soluţionarea conflictului dintre Azerbaidjan şi Armenia, Uniunea Caucazului [va eşua]“.

“În loc să se concentreze asupra unei viziuni care nu va fi realizabilă în viitorul previzibil, ar trebui alocată mai multă energie soluţionării conflictelor existente şi dezvoltării unor relaţii bilaterale mai productive în Caucazul de Sud”, a convenit Janusz Bugajski de la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale.

“Deşi ideea [Uniunii Caucazului] este admirabilă, va fi dificilă unificarea unei regiuni copleşite de conflicte interstatale, lupte separatiste şi un guvern rus băgăreţ care încearcă să exploateze disputele regionale pentru a-şi promova ambiţiile statale”, a declarat el pentru SETimes.

“Turcia şi Georgia se bucură de de cooperare politică, de securitate, economică, energetică, în transporturi şi culturală, asociată unei politici de frontieră care va face ca paşapoartele să fie irelevante”, a afirmat John Sitilides, un strateg în afaceri guvernamentale de la Trilogy Advisors LLC din Washington.

Între aprofundarea cooperării şi simplificarea trecerii frontierei, pe de o parte, şi o uniune statală, pe de altă parte, este o diferenţă ca de la cer la pământ. “Naţiunile din Caucaz vor trebui să se ancoreze în structuri suverane mai sigure şi în relaţii instituţionale mai solide”, a adăugat el.

Directorul executiv al Centrului MIT pentru Studii Internaţionale, John Tirman, crede că Turcia ar trebui să depună eforturi pentru dezvoltarea relaţiilor economice deschise în Caucaz, însă o uniune politică nu va lua fiinţă în următorul deceniu, sau chiar niciodată.

“Relaţiile diplomatice normale, zonele de comerţ liber şi soluţionarea problemelor nerezolvate trebuie să fie prioritare”, a afirmat el.

PRIORITATILE SATULUI ROMANESC

Din pacate, in acest moment satul este un loc semi-abandonat, unde raman doar cei prea batrani sa–si caute un rost altundeva iar tinerii sunt tot mai putini, cautand sa fuga spre orase pentru a beneficia de un trai decent.

Satul romanesc este sufletul acestui popor, iar starea lui actuala, de abandonare, se reflecta direct in criza morala si identitara a romanilor. Ceea ce nu realizam este ca satul, acum un calcai al lui Ahile al Romaniei,  reprezinta una dintre solutiile iesirii din criza economica si demografica dar si din ratacirea in care am fost antrenati incepand cu 1945! Orasul nu poate oferi nici pe departe conditiile de viata sanatoasa ce pot fi regasite doar alaturi de natura, intr-un sat dezvoltat la nivelul pe care-l merita si pe care-l asteapta de atata vreme. Doar la sat ne putem regasi identitatea pierduta in tumultul istoriei !

Dar pentru ca satul sa-si castige statutul binemeritat, sunt inca atat de multe lucruri de facut !

Pentru a putea revitaliza satul, acesta trebuie privit ca o entitate vie, care are nevoie de anumite conditii prielnice si anumite fluxuri economice, spirituale si umane pentru a se dezvolta.

Ca si solutii posibile, majoritatea fiind deja sunt vehiculate in mass-media, pe langa atragerea de fonduri europene este nevoie de o strategie pe mai multe niveluri, incepand cu initiativa privata si sfarsind cu statul, forta acestor masuri constand tocmai in aplicarea lor sincronizata. Voi incerca sa enumar mai jos principalele directii in care ar trebui sa actioneze o astfel de strategie:

La nivelul initiativei private, asocierea este prioritatea numarul unu pentru reconstructia satului. Este singura solutie pentru eficientizarea agriculturii pe loturi mici de teren precum si pentru dezvoltarea cercurilor de meserii. Introducerea modelului distributist, deja functional in alte tari, este o optiune ce ar trebui luata in calcul.

• Arendarea, desi nu trezeste amintiri prea placute, este printre cele mai indicate solutii, favorizand predictibilitatea afacerii pe termen lung si ocolind problema faramitarii loturilor de teren
• In afara agriculturii de subzistenta, care daca este dezvoltata corect, eficientizata si incurajata, ar putea genera mici fluxuri alimentare catre orasele din imediata vecinatate, lucrul organizat si eficient al loturilor de teren agricol de cateva hectare ar putea alimenta ramura bio a industriei alimentare, ramura ce se va dezvolta natural deoarece majoritatea romanilor au prea putini bani pentru a folosi ingrasaminte chimice. Trebuie, de asemenea, incurajate afacerile de colectare si distribuire a acestor alimente.

Astfel, pe langa agricultura propriu-zisa, in mediul rural ar aparea noi locuri de munca in domeniul colectarii, prelucrarii si transportului acestor alimente.

• Mestesugurile specifice satului ar trebui promovate din nou, in cercuri de meserii, creandu-se in paralel si piata de desfacere pentru produsele rezultate, in multe cazuri mai frumoase si mult mai trainice decat cele produse industrial dar si mai scumpe. Aceste mestesuguri ar trebui dezvoltate in special in zonele turistice, unde lantul de distributie este mult redus, de multe ori cumpararea facandu-se chiar de la producator !
• Reabilitarile caselor traditionale, cu materiale originale naturale, sanatoase si mai ieftine decat cele actuale si mult mai rezistente. Costurile sunt in jur de 30% din cele ale constructiei unei case noi, cu materiale moderne
• Incurajarea constructiilor/reabilitarilor de pensiuni si ferme, prin scutirea de impozit pe o perioada de 5-10 ani. Turismul rural trebuie promovat, prin infiintarea sau aderarea la asociatii si retele de turism la nivel national si international. Foarte importante sunt parteneriatele si schimburile de experienta cu tarile care exceleaza in domeniu
• Program de atragere a populatiei rurale catre agricultura - incurajarea programului american un animal de ograda pentru fiecare (de a aduce gratuit cate o vita sau ovina in fiecare gospodarie), investitia amortizandu-se prin recuperarea primului animal nascut in ograda respectiva. Deoarece cred ca acest program a luat sfarsit deja, o idee ar fi reluarea lui intr-o versiune imbunatatita.
• Promovarea modelului pensiunilor munca pentru cazare – vacante active. Exista deja retele internationale ce au inceput sa patrunda si in Romania iar efectul ar fi repunerea in valoare si reabilitarea unor gospodarii taranesti, cu ajutorul unor cetateni straini care deja au o experienta bogata in astfel de activitati. Este adevarat ca intr-o prima faza, la nivelul taxelor, nu va exista un impact vizibil, insa va ajuta la cresterea nivelului de viata si pregatirea satului pentru o etapa ulterioara, cum ar fi agroturismul.
• Inregistrarea pensiunilor si altor facilitati de cazare rurala intr-un anuar cu parteneriat stat – privat, anuar disponibil si pe site-ul ministerului turismului si in punctele de informatii turistice
• Incurajarea schimburilor de experienta si a stagiilor de perfectionare inAustria, Germania, Spania si Elvetia, prin intermediul camerelor de comert si industrie, a asociatiilor familiale sau a primariilor

 

La nivelul statului, directiile de actiune sunt multiple :

• Revitalizarea caselor de cultura, majoritatea fiind lasate in ruina in ultimii 20 de ani sau refolosite cu alta destinatie. Cercurilor folclorice, mai ales in comune, ar fi una dintre activitatile ce s-ar putea desfasura in aceste case de cultura. Tesaturile traditionale sau sculptura in lemn, precum si cercurile de limbi straine, muzica clasica, cinematografie, pictura, teatru ar putea imbogati spatiul cultural satesc.
• Redimensionarea arealului comunelor, pentru a optimiza distantele fata de satele componente. Astfel, comuna ar deveni un centru de desfasurare a unor activitati care nu ating pragul de rentabilitate in cazul satelor cu cateva zeci sau sute de locuitori. Cruciala este starea drumurilor si a transportului care leaga satele de comuna de care tin.
• Modelul comuna-mic oras: focalizarea industriei alimentare, depozitelor, transportului, scolilor, activitatilor culturale, medicale si de reciclare in comune. Reorganizarea comunelor pentru a putea deservi la nivel de activitati complexe (administratie, scoli, licee, centre profesionale, cluburi, linii de productie-imbuteliere, colectare/reciclare deseuri) satele situate pe o raza de 10-15 km
• Conceperea unui program de dezvoltare a comunelor si a micilor orase – in corelatie cu turismul, agricultura, axele rutiere si investitiile strategice:

• ·         Dezvoltarea satelor si comunelor in contextul agriculturii informatizate si ecologice, a liniilor de productie aferente, a surselor de energie curata individuala, a industriei de reciclare si ecologizare si a turismului
• ·         Prioritizarea dezvoltarii rurale in functie de axele rutiere si economice
• ·         Stimularea stabilirii la sat a pensionarilor cu venituri ridicate, atat din tara cat si din strainatate
• ·         Stimularea stabilirii la sate a unei parti a populatiei cu pregatire superioara, prin crearea tuturor facilitatilor ce pot fi gasite la oras si prin stimularea unor categorii de activitate economica ce se preteaza satului si care necesita pregatire superioara: munca in distant – pe internet, gestiunea financiara si computerizata a fermelor, a liniilor de productie alimentara, a uzinelor de reciclare a deseurilor, a centrelor de productie de energie electrica curata, scoli si licee, spitale comunale, gestiunea pensiunilor si hotelurilor, manufacturi, servicii comunitare, etc.
• ·         Cresterea numarului de consultanti si de birouri de care se ocupa cu aceste fonduri. Infiintarea de birouri suplimentare pentru inlesnirea accesarii fondurilor europene in special in zona rurala, in comune.
• ·         Eficientizarea (prin informatizare si calificare) a serviciilor de procesare de dosare
• ·         Simplificarea dosarelor si crearea unor dosare “preformatate” pt. a sprijini intreprinzatorii. Prezentarea catre noii doritori a unor dosare model, din fiecare domeniu, care au reusit sa accesesze fondurile UE
• ·         Consultanta la preturi mici din partea statului sau parteneriat cu firme de consultanta (prin plata unei cote din tariful consultantei, cu conditia ca firma de consultanta sa se incadreze intr-un tarif prestabilit) pt. accesarea de fonduri europene
• ·         Reportarea, cu acordul UE, a celor 10 mld de euro neaccesati din ultimii 4 ani pe urmatorii 5 ani. Cresterea fondurilor maxim accesibile pentru Romania de la 3 la 5 mld. Euro anual;
• ·         Reforma agriculturii pentru cresterea eficientei si productivitatii:
  • ·         Crearea si urmarirea unei strategii de dezvoltare si investitii pe termen lung (minim 10 ani) in agricultura la nivel national precum si conceperea unei strategii fiscale de incurajare a asocierii in agricultura
  • ·         Promovarea sectoarelor “bio” in agricultura deoarece tara noastra are un potential extraordinar in aceasta directie.
  • ·         Stimularea calificarii si cresterii productivitatii fortei de munca in agricultura de ultima generatie prin formari platite din fonduri europene specifice.
  • ·         Colaborarea cu ministere ale agriculturii din tarile vestice pentru a accelera schimbul de experienta si aplicarea unor solutii verificate in timp. Doua modele bune de urmat ar fi agricultura austriaca si cea spaniola.
  • ·         Facilitarea investitiilor in noile tehnologii agricole – informatizarea fiind un domeniu prioritar:
    • ·         Automatizarea procesului agricol, reducand drastic cheltuielile cu mana de lucru. Pentru a avea acces la tehnologie, sunt esentiale linia de creditare si unele reduceri de taxe
    • ·         Facilitarea asocierii la achizitia de utilaje agricole – prin accesul facil la credite speciale a asociatiilor de producatori
    • ·         Favorizarea leasing-ului pentru utilaje sau crearea unor baze de imprumut a utilajelor ar rezolva partial si problema tehnologizarii
    • ·         Refacerea sistemului de irigatii din fonduri europene si construirea de noi canale de irigatii. Prioritare sunt zonele vulnerabile la desertificare si la eroziune accentuata a solului
    • ·         Incurajarea prin fiscalitate redusa a cresterii volumului productiei si numarului producatorilor in agricultura pentru a a putea acoperi nevoia interna (actualmente acoperita majoritar  din import) si pentru ca Romania sa devina unul dintre principalii producatori agricoli ai Europei:
      • ·         Incurajarea culturilor de plante celor mai productive in contextul climei si solului din tara noastra prin acordarea de subventii mai mari decat media nationala. Totul trebuie corelat si cu strategia la nivel european, pentru a nu intra in concurenta directa cu tari producatoare ce au deja un brand greu de egalat.
      • ·         Sprijinirea dezvoltarii brandurilor agricole pe regiuni si pe domeniile strategice de produse agricole
      • ·         Incurajarea asocierii (folosirea in comun a utilajelor, creditelor, spatiilor de depozitare, a mijloacelor de transport) si vanzarii directe, fara intermediari: de la recoltare, linie de productie, transport, desfacere
      • ·         Acordarea de facilitati fiscale regionale pt. producatorii din fiecare regiune pentru ca 70% din produsele alimentare comercializate local sa provina din regiunea respectiva
      • ·         Crearea de catre stat, cu fonduri de infrastructura, a unor centre de colectare/depozitare pe raza oraselor (40-50 km) pt. produsele agricole ceea ce ar duce la scaderea pretului majoritatii alimentelor
      • ·         Crearea de infrastructura de transport pentru deservirea zonelor urbane din productia locala
      • ·         Incurajarea constructiei de “gospodarii independente”: energetic, alimentar (mai putin reciclare deseuri, canalizare)

• De asemenea, se poate imagina un model similar pentru orasul deservit de mediul rural inconjurator. Astfel, pe o raza de 30-40 de kilometri, in functie de starea cailor de acces, satele si comunele pot sustine alimentar si turistic nevoile populatiei urbane. Preturile alimentelor ar fi reduse simtitor, datorita costurilor mici de transport si stocare, furnizand in acelasi timp alimente proaspete mediului urban. In schimb, populatia urbana poate beneficia de resedinte temporare la sat, sau daca reteaua de transporturi o permite, rezidenta permanenta la sat. Aceasta ar crea fluxuri financiare catre mediul rural.
• Reabilitarea patrimoniului istoric: cladirilor istorice (biserici, castele, etc.) vestigii arheologice, linii de cale ferata de epoca, cu infrastructura aferenta, pentru completarea aerului istoric al cladirilor : mocanite, calea ferata Oravita-Anina (http://www.romanialibera.ro/actualitate/transilvania/cea-mai-veche-linie-de-cale-ferata-din-romania-va-fi-desfiintata-203241.html ), Bucova- Sarmisegetuza sau Pitesti-Curtea de Arges (http://www.adevarul.ro/locale/pitesti/Ruta-feroviata-Pitesti-Arges-inchide_0_365363869.html ), podul de la Cernavoda, etc.
• In paralel cu aceasta reabilitare ar trebui definit un stil arhitectonic specific pentru fiecare regiune, de care sa tina cont fiecare cladire noua macar din zona centrala a satului, unde sunt de obicei concentrate majoritatea monumentelor arhitecturale, in restul satului putandu-se construi cu respectarea unor norme mai putin rigide.
• Productia in tara de utilaje agricole la preturi mult mai reduse decat cele din Uniunea Europeana ar creste posibilitatile de investitii ale agricultorilor romani.Productia de tractoare cu componente chinezesti este un inceput, la fel ca si cele importate din Belarus.
•  Credite agricole si pentru utilaje cu participarea statului, intr-un parteneriat cu bancile private,  la o rata mai scazuta decat cea a bancilor comerciale pentru ca rata medie a dobanzilor sa fie sub cea actuala
• Infiintarea unei banci pentru investitii in agricultura si turism, spijinita de stat, dupa modelul « Credit Agricole »

• Eficientizarea absorbtiei fondurilor europene prin scaderea birocratiei, cresterea nivelului de informare a populatiei si prin alocarea mai multor resurse din partea statului cu scopul oferirii de consultanta si a sporirii accesului cetatenilor la aceste fonduri:

 

In final, ar trebui sa ne folosim de faptul ca avem un comisar european pentru agricultura, lucru care ar trebui sa fie benefic atat pentru strategia agricola a Romaniei cat si pentru intreaga Uniune Europeana. Este o oportunitate unica si o experienta care ar trebui capitalizata urgent !

Inchei aici nutrind speranta ca satul romanesc nu este irecuperabil ci doar trece printr-o criza temporara ce va lua sfarsit cat de curand, iar dezvoltarea sanatoasa a Romaniei, va avea la baza si contributia satului, atat din punct de vedere economic cat si moral !

 

 

Marius Zgureanu

Bicicletele Pegas, readuse la viață de doi antreprenori români

Bicicletele Pegas, un nume care a înveselit copilăria multora dintre noi, își fac din nou apariția în România, după 20 de ani petrecuți în anonimat. Andrei Botescu și Alexandru Manda, doi antreprenori români, sunt cei care au pariat pe resuscitarea celebrei mărci de biciclete și au reușit, după cum se poate vedea din imaginile care ilustrează acest material. Din Atelierele Pegas au ieșit deja câteva prototipuri inspirate din modelul cu șa lungă, cunoscut oricărei persoane care a copilărit în România înainte de `89. Acestea pot fi admirate în Centrul Vechi al Capitalei, la Atelierul Mecanic.

Noile biciclete Pegas sunt construite din piese importate din Europa și Asia. Sunt dedicate atât femeilor cât și bărbaților – design-ul cadrului este aproape identic pentru ambele versiuni, iar diferența este făcută de culorile în care sunt vopsite componentele, de la cauciucuri până la aripi și mânerele ghidonului.

Până la sfârșitul lunii mai, primele modele Pegas vor putea fi cumpărate de fanii mărcii. Deocamdată, bicicletele Pegas vor fi produse în serie limitată și vor costa între 1.100 și 1.300 de lei.

Într-un interviu acordat Capital.ro, Andrei Botescu și Alexandru Manda au precizat că ”după mai mult de un an de brainstorming, proiectare și management al producției, la finele lunii mai vom ieși pe piață cu primele modele. Este vorba de o serie destul de limitată adresată fanilor Pegas. În același timp, alte modele sunt deja în faze avansate de proiectare și lucrăm în continuare la ele pentru sezonul următor. Totodată, într-un viitor destul de apropiat, intenționăm să aducem cât mai multe facilități de producție în țară, direct sau colaborând cu producători de subansamble”.

Cei doi antreprenori au mai spus și că, după epuizarea primei colecții vor ”merge la bănci cu planul de afaceri pentru următoarele modele și pentru finanțarea unei părți din facilitățile de producție”.

 

Sursa: www.b1.ro

Multumiri lui RomaniaTricolor